Până în anul 1990, viticultura românească era reprezentată de câteva soiuri tradiționale, precum Tămâioasa românească, Feteasca albă, Feteasca regală, Grasa de Cotnari, Frâncușa, Galbena de Odobești, Feteasca neagră, Băbeasca neagră și încă câteva mai puțin importante. Soiurile străine erau slab reprezentate, în special de soiuri foarte răspândite: Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Gewurztraminer, Merlot, Cabernet (Sauvignon), Pinot Noir și cam atât.
După 1990, odată cu retrocedarea proprietăților și oferirea posibilității cetățenilor străini de a investi în România, situația s-a schimbat în bine, nu deodată dar tendința crescătoare a fost constantă. În principal investitorii privați au adus și plantat în România noi soiuri internaționale și au revitalizat alte soiuri românești, aflate pe cale de dispariție.
În lucrarea de față ne propunem să evidențiem câteva din soiurile de struguri pentru vin introduse în viticultura românească de după 1990, care se găsesc curent pe piața din România. Cu siguranță mai există și alte soiuri, cultivate pe suprafețe mici și preponderent experimental: Furmint (Regiunea Miniș – Pivnițele Birăuaș 1,6 ha) , Palava (Dealurile Transilvaniei – Crama Dradara, 1 ha), Zweigelt (Dealurile Transilvaniei – Villa Vinea, 3ha). Nu am tratat soiul Blaufrankisch, destul de prezent în magazinele de specialitate dar și în hipermarketurile de la noi, deoarece el este unul și același cu Burgund Mare care o tradiție în viticultura noastră încă înainte de 1990.
Muțumiri
Cea mai dificilă parte a documentării a reprezentat-o corespondența cu proprietarii sau reprezentanții cramelor care apar în lucrarea de față. Puțini au fost cei care au dat curs rugăminții de a furniza câteva date reale și actuale ale soiurilor prezentate, ceva mai mulți cei care au promis că vor veni cu precizări doar că nu au făcut-o și, cei mai mulți nu au răspuns deloc provocării.
Aduc pe această cale mulțumirile mele dlui. Lorent Pfefer, coproprietar al cramei Caltleya pentru răspunsul foarte prompt și plin de amabilitate, dnei. Ligia Stroe de la Cramele Recaș pentru răspunsul amplu și documentat precum, dlui. Adrian Dumetrier de la Domeniile Dumetrier pentru amabilitatea de a răspunde la câteva din întrebările noastre, confratelui Ion Vlădoi de la Crama Familia Vlădoi, pentru contribuția la intermedierea corespondenței noastre. Și, nu în cele din urmă, confratelui eques Dragoș Danubianu, pentru sugestiile făcute și sprijinul acordat pe toată durata elaborării lucrării. Nu aș vrea să trec cu vederea pe confratele Ștefan Sfichi, care a realizat fotografiile din secțiunea Ce am băut.
Lucrarea de față reprezintă proiectul autorului pentru Consulatul OEVE, România.